Voi fi pământ

Nu mă-ntreba dacă mă tem
În viaţa asta de ceva
O moarte am şi nu mai mult
De ce să mă mai tem de ea ?


Cât timp mai sunt cu tine-aici
De vrei , mă poţi privi de “sus”
Şi mă poţi critica acum
Pentru ce-am scris sau ce am spus


Nu face asta-n ziua când
Eu , înarmată , până-n dinţi
Doar cu nimic din ce-am avut
Voi căuta drum către sfinţi


Am îndrăznit să nu accept
Ce alţii au tot vrut să fiu
Venind , plecam spre nicãieri
Cãci prea devreme-a fost târziu


Tot ce-am iubit şi am visat
Lăsat-am în al meu cuvânt
Suflet şi trup am fost cândva
Sub pasul tău voi fi pământ ...


Mariana Eftimie Kabbout